- a crede de cuviinţă
- to think / to deem / to consider fit / rightto think it proper.
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
a crede de cuviinţă
Look at other dictionaries:
cuviinţă — CUVIÍNŢĂ, cuviinţe, s.f. Regulă de bună conduită, atitudine sau purtare cuviincioasă; politeţe, decenţă. ♢ loc. adv. După cuviinţă = aşa cum trebuie. ♢ expr. A găsi (sau a crede, a socoti) de cuviinţă = a găsi, a crede etc. că e bine, potrivit.… … Dicționar Român
crede — CRÉDE, cred, vb. III. 1. tranz. A fi încredinţat sau convins de un fapt, de existenţa sau de adevărul unui lucru. ♢ expr. Cred şi eu! = se înţelege de la sine, nu e de mirare. Ce (sau cum) crezi? se zice pentru a exprima o ameninţare sau o… … Dicționar Român
socoti — SOCOTÍ, socotesc, vb. IV. 1. tranz. A face socoteală (1); a calcula. ♦ A număra. ♦ refl. recipr. A ajunge la o înţelegere cu cineva asupra unei datorii, obligaţii etc. ♦ refl. recipr. fig. A lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe … Dicționar Român
considera — CONSIDERÁ, consíder, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) privi, a (se) socoti (ca...) ♢ expr. (tranz.) considerând că...= având în vedere că... ♦ tranz. A cinsti, a stima. 2. tranz. A analiza, a studia, a cerceta. – Din fr. considérer, lat. consid … Dicționar Român
găsi — GĂSÍ, găsesc, vb. IV. 1. tranz. A da de (sau peste) ceva sau cineva (din întâmplare sau căutând anume); a descoperi, a afla. ♢ expr. (fam.) A şi găsi beleaua = a se afla într o situaţie neplăcută, a avea necazuri. (intranz.) Ţi ai găsit! = aş! de … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
chiti — CHITÍ1, chitesc, vb. IV. (pop.) 1. tranz., intranz. şi refl. A socoti, a chibzui; a crede, a gândi. ♦ tranz. A pune la cale; a plănui. 2. tranz. A potrivi, a aranja, a rândui bine. – Din scr. kititi. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa … Dicționar Român
gândi — GÂNDÍ, gândesc, vb. IV. 1. intranz. şi refl. A şi forma o idee despre un lucru, a pătrunde ceva cu mintea; a reflecta, a medita, a cugeta, a chibzui la ceva. ♢ expr. A da (cuiva) de gândit = a obliga (pe cineva) să mediteze, să se întrebe, să… … Dicționar Român
zice — ZÍCE, zic, vb. III. tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ expr. Cât ai zice peşte = într o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a… … Dicționar Român
fi — FI, sunt, vb. IV. intranz. a. (Verb predicativ) 1. A exista, a avea fiinţă. A fi sau a nu fi. ♢ expr. De când sunt (sau eşti etc.) = (în legătură cu o negaţie) de când mă aflu (sau te afli etc.) pe lume, dintotdeauna; niciodată. E ce (sau cum) e… … Dicționar Român
judeca — JUDECÁ, júdec, vb. I. 1. tranz. A şi forma o opinie despre cineva sau ceva, examinând argumentele, luând în considerare împrejurarile, urmările etc.; a discerne, a chibzui. 2. tranz. A aprecia, a preţui, a califica. ♦ A considera, a socoti drept … Dicționar Român
